sunt câteva vise care refuză să moară ,
în pofida faptului că noi murim
și ochii mei se înspăimântă
de cuvintele ce-mi ies din mână .

mă las condus, abandonat și sedus
de tine
fiindcă aproape de final,
sunt câteva vise care suferă
de nemoarte cronică.
nevindecabilă.
le-am tăiat capul
le-a crescut la loc.
le-am convertit la întuneric,
le-am lepdăat de orice mine
le-am ciuntit credința,iubirea,
le-am sucit crucile în jos

sunt câteva vise care-mi umblă prin sânge,
căutându-mă pe mine.
orga ce cântă demonic în biserica neagră,
la miez de noapte . când cutreieră străzi,
zvonuri de ciumă și neliniști.

Nu pot să mor dacă nu-mi omor visele.
nu moare moartea din mine.
venele obosite nu mai cară
sufletul nu mai plânge,
Dumnezeu nu se mai naște iar
și nu mai are chef de joacă cu noi.
și eu îmi pun în traistă măștile
și mă pregătesc cu voi privind
pruncul cum suge,
din pânzele lui zurbaran.