nu știu unde ar trebui să încep
am doar o vagă presupunere
mă așez la masă numai ca să mânânc
mama îmi spune că ieri a fost cineva
pe la noi cât eu am fost plecat
eu stau în camera mea
cum locuiește sufletul în trup
eu am tot felul de experiențe în afara corpului
atunci când ies din cameră și îmi pierd cunoștința
mă simt bântuind pe străzi când visez
mă caut înnebunit prin cameră
în fiecare dimineață
în fiecare dimineață
mă caut înnebunit prin cameră
în fiecare dimineață
mama deschide geamurile și mă lasă
afară mama nu știe cum locuiește
sufletul în trup
a fost cineva pe la noi, îmi spune,
cât ai fost plecat
și pașii ei se apropie și se depărtează de mine