Haos e-n bucătărie!
Canaru', din colivie,
Strigă după ajutor:
-Vai, neamul ronțăitor,
A dat iama la brânzică,
Pe unde ești Mieunică?
*
Nimeni nu l-a auzit,
A țipat de-a răgușit,
Și a asistat cu jale,
La ronțăiala din oale.
Au mâncat din ce-au poftit,
Niciunu nu-i stingherit.
*
Șoricelul-șef, Ronțan,
Mare cât un șobolan,
Urât, murdar, arțăgos,
Rodea un cârnat gustos,
Pătându-și hăinuța groasă,
De grăsimea unsuroasă.
*
Unul, hămesit și mic,
Cocoțat pe un ibric,
Testând ceva aromat,
În ibric s-a scufundat.
Acum înnoată și zbiară,
Disperat se vrea afară.
*
Șoricelul Dinte-Tare,
Găsind cabluri, firișoare,
Îi pofti pe frații lui,
Care mișunau hai-hui:
-Veniți, să vă hrăniți bine,
Avem macaroane fine!
*
Șoricuțe delicate,
Cochete și parfumate,
Cu tacâmuri au mâncat,
Rujul pe buze-i intact,
Ba și oja cea lucioasă,
A rămas la fel, frumoasă!
*
S-au ospătat cu de toate,
Și cu burțile umflate,
S-au strecurat câte doi,
Lăsând ca după război:
Firmituri, brânză pe jos,
Punguțe-ntoarse pe dos,
Olițele răsturnate,
Fețe de mese pătate,
Coș de gunoi răscolit,
Și-un miros de l-a scârbit
Pe canarul mut de spaimă,
Care abia mai îngaimă:
"Doamne, a mea cugetare
Se întreabă cu mirare:
De-ar fi fost soi arătos,
Și pereții i-ar fi ros?!"