La piață


Legume și fructe veștejite
agonizează pe tarabe insalubre,
lumina ucigătoare a soarelui torid de vară
te îmbie la sinucidere
căldura sufocantă pare să asfixieze toate ființele cu excepția precupețelor
care mă calcă pe nervi
cu tupeul și minciunile lor veșnic perpetuate
cu impotența lor lingvistică
pe care o etalează
cu o totală nerușinare.
La piață aceleași legume veștejite
îmbuibate de chimicale toxice prin definiție
dar comestibile prin destinație
privesc aceleași figuri descompuse de soare
ale oamenilor care se târăsc
printre tarabe jegoase
cumpărătorii se ating lipicioși de transpirație datorită spațiilor strâmte
dintre grămezile fleșcăite de vegetale
aud aceleași glasuri sparte și supărătoare
care mă zgârie pe creier.