Suntem capete de drum.
dacă mă vezi mergând
nu înseamnă că la asfințit
voi mai păși în labirintul tău
doar că între noi
se-nalță un pod
de corali;
poate nu ți-as spune
toate acestea
dacă n-aș crede că într-o dimineață
coralii vor intra in mare
micul submarin
purtat de gânduri
și mâna mea pe pieptul tău
dispar în valuri;
e sec fără tine
ca atunci când întorci capul brusc
și nu știi pe cine cauți
răvășire de-o clipă -
așa umblu printre copaci
trosnind crengi uscate
și pânza aceea perfectă de paianjen
venită de nicăieri,
contururi întretăiate
de zvâcnetul pulsului tău
în podul palmei mele
nicio mișcare dincolo de noi.

ar fi trebuit să te las
să mai smulgi un colț de suflet
să-l iei cu tine
între filele
romanului neterminat
doar că am uitat
gustul sărutului

și-acum privirea ta
îmi sapă nocturn versurile.