poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-06-29 | |
Într-un pas al Neființei, multe voci se-adună iară,
Spre a umple cu spaț, privirile ce-o înconjoară. Și se văd iarăși flămânzi, acei ochi neprihăniți, Căci Fiintă-apasă-n ei acum – ca înclinuri, ca dorinți. Și răzbind în miezul tainei, se strecoară-n Neființă, Ghem de trupuri ș-elemenți, uniți în pruncă conștiință. Și totul satură dintr-însu-acum – jucăușul spectru, Ce ție-n suspans Unimea, cu-al său nărav de geometru. Dar nevoile-și încearcă, și se munce, munce – în caldul lui demers – Pentru-n loc în blânda luptă, pentr-un loc în Univers; Și oftează lung copilul, în povara ce-o adună, Căci Neantul iar se mișcă, vrând ca ș-un tată să-l supună... Atent la întinsa urmă, Ființ se roag-unei balanțe, Ce înclină-adânc să-l uite – în ciuda viii lui dorințe. Însa ce ni-i el, Ființă, în acest vârtej frumos, Când purtat ca pe-o aripă, se mișcă făr să calce jos?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate