Dacă voi muri, cândva,
Pe furiș tot m-oi uita,
Să văd de ești supărat,
Ori poate eliberat!
*
De îți văd privirea fadă,
Lacrimi șuvoaie să-ți cadă,
Te-oi iubi în moartea mea,
Cum în viață n-ai afla!
*
De ești mâhnit, prefăcut,
Din sicriul meu făcut
Cu zgârcenie de tine,
M-oi sălta și nu-i de bine!
*
De-oi zări că te lipești,
De alta și-i șușotești,
Din sărite mă vei scoate,
Și mă voi sălta din moarte!
*
De porți ochelari de soare,
Batistă la cingătoare,
Și-o presezi fals, pe obraz,
E semn că-mi faci în necaz!
*
Să-ți lași ochii la vedere,
Să citesc în ei durere,
Sau o mare bucurie,
C-am murit, fir-ar să fie!
*
De zvârli țărână cu stânga,
Moartea va vedea, nătânga,
Și s-o mânia pe tine,
Și te-o pune lângă mine!
*
De arunci cu mâna dreaptă,
Va deveni înțeleaptă,
Și te-o lăsa pe pământ,
Să umbli ca frunza-n vânt!
*
Capul de-l ridici spre cer,
Cu o undă de mister,
E un fel de :"Haide, du-te,
Puneți capacu' mai iute!"
*
Dacă îl ții aplecat,
Spășit, te-arăți vinovat,
Că m-ai înșelat o viață,
Și-ai să mori pân' dimineață!
*
Ai grijă cum mi te porți,
În Iad nu sunt garduri, porți,
Ci un cazan plin cu smoală,
Și îmi vei da socoteală!
*
Te voi aștepta cuminte,
Cu același trup fierbinte,
Da, în Iad, și nu-i o fiță,
Fiindcă-s șefa Tartoriță!