Cu ochii umezi o privesc
Pe doamna mea, căci o iubesc,
Pe blânda mea educatoare,
Că nu-i alta ca ea sub soare!
*
Îi mângâi mâna și o-ntreb,
Dacă, ghiduș, un an întreg,
Am supărat-o, să mă ierte,
Ba o s-o rog să mă și certe!
*
N-aș vrea să mă despart de ea,
Nici de colegi, de masa mea,
De scăunel și dulăpior,
Uf! Știu că-mi va fi tare dor!
*
Și jucăriile de pluș,
Colajele ce le-a expus
Sus, pe panou, căci am lăsat
Tot ce cu drag eu am creat.
*
O rog pe doamna, dac-ar vrea,
Un an să mai stau lângă ea,
Căci mi-a iertat la prostioare,
Și nici nu m-a mustrat prea tare!
*
M-a mângâiat și a rostit:
-Să nu uitați că v-am iubit,
Dar ați crescut, ce voinicei!
La toamnă veți fi școlărei.
*
-Cu bine, atunci și-o-mbrățișez,
Mă chinui să nu lăcrimez
Și-i spun din inimioara mea,
Că nicicând nu o voi uita!