coraline dormea într-un pod de palmă
sau într-o mansardă la teatru
e același lucru îmi zice ea
că în feritopia lumea se desenează invers
că uite ochii sunt cercuri care se rotesc în jurul pământului
și jos cum privești spre gură se formează adâncimi
ca niște fântâni pline cu cearcăne
acolo își lasă oameni ca tine grijile uneori și mâinile ruginite

ba tu ești un derdeluș i-am răspuns din tălpi
iar ea mi-a sucit o venă albastră de la gât
apoi mi-a dat drumul

(uite ce-i coraline
i-am promis cuiva că nu te mai țin la ușa mea decât două volume
mi-e teamă că trebuie să te păstrez
ai dat dovadă de răutate
ești prea poetă)

am prins din zbor, cum îmi căutam trusa de manichiură printre rufele răcoritoare ale lui coraline, o coală albă și simulând întâmplarea din titanic, în care el o desenează pe ea, am schițat-o pe coraline în linii mari pornind de la cap și nu de la picioare cum ar fi vrut ea.