Așa sunt eu acum
viața îmi merge dinainte
ca boii la car
amintirile îmi stau în spate
aliniate ca sodații
din primul război mondial
numai eu acum și aici
în no mans lands
ciudat este că fiecare pas
îmi devine amintire
și sărutul tău
un tablou pictat de Van Gogh
nu are valoare acum imediat
prin timp vor veni nebuni
să îl cumpere cu o tonă de bani
nu mă mir că nu mai am ureche
cine ar cumpăra un sărut
ca un soldat din
primul război mondial.

Dar dacă întorc foaia
nu știu de ce există mereu
și reversul medaliei
ar trebui să-ți întorc sărutul pe dos
iar la pictori să le scot un ochi
așa viitorul ar face un pas înapoi
să îmi destabilizeze
armata mea de amintiri
iar eu în tranșee
fac exerciții de expirație
din aburul că sunt
doar un pion
sau mai clar
o conservă
plină de sentimente
poftă bună iubito
mănâncă-mă
sunt cina cea de taină.