mai am un singur dor,
să joc ultima carte a vieții
cu lupul albastru.
el este dracul cel mai respectabil
stăpin pe o gură de rai pe miei și pe iezii
îngenunchiați în castru
ca în abator.

el stăpânește regește catedrala zăpezii
în care m-am rugat febril pe buza luminii,
prin labirint de amiază secretă
temeri s-au topit în miraj să mizez pe crez
colorat curaj nebunatic de joker nocturn,
câștigător de mize care se repetă
sub ochiul cosmologic taciturn.

ultimul joc între viață și moarte,
(jocul curajoșilor teribili dezbrăcatul)
să se dezbrace lupul de cojoace
gol în vizuina originii deșarte primare
cu tot neamul drăcesc să danseze
cum sunetul cântă-n talăngile turmei.
se aurește-n oase scumpa libertate,
în pacea conștiinței din zodia urmei


e tot ce vreau un joker, pentru ultimul joc
dintre viață și moarte sau cumplitele ierni.
e vremea ca tehnici supreme cu jokeri moderni
să câștige pentru visătorii liberi primul loc.