Rătăcesc pe drum de mult,
Pintre oameni străvezii
Și tot caut un sărut,
Pe cărările pustii.

Rătăcesc cum cade-o frunză,
Toamna când pleacă cocorii,
Sus în cer plânge o muză,
Lacrimi cad pe buza florii.

Rătăcesc fără de viață,
Uneori visez în gri,
Dacă tu îmi stai pe față
Și-n urechi ca amintiri.

Rătăcesc prin căutarea,
Dorului de început,
Inima îmi e cărarea,
Sărutului pierdut.

Rătăcesc spre paradis,
Tot desculț cu pas de lut,
Tot mai caut, pierdut vis,
Să mă ascund într-un sărut.

Călătorul prin iubire,
S-a oprit la tine-n palmă
Și prea plin de fericire,
Te sărută pe icoană.