Dacă Dumnezeu m-ar întreba ce este concret pentru mine,
Eu te-aș indica pe tine ca singurul meu lucrul palpabil.
Tu te afli întotdeauna la partea opusă a firii mele,
Tu fugi de oameni, eu fug înspre ei, suntem extreme perfecte.
Tu ești încă fecioară, eu un taur alergat prin Pamplona.
Îmi aduci aminte mereu, de coloana infinită, urci spre cer.
Eu sunt sau cobor pe verticala ta plină de proeminențe.
Uneori nefirești, uneori alambicate, toate au un sens.
Toate ar trebui să aibă o logică, dar tu ești atât de departe,
Încât eu te simt ca făcând parte din mine, îmi ești extremă.
Stăm la masa tăcerii și mâncăm cuvinte, ție îți plac verbele,
Eu mă satur cu adjective pe care tu nu le suporți total.
Trăim împreună, dar separați, de principiile fizicii,
Două corpuri nu pot ocupa același loc în spațiu în același timp.
Îmi privesc fiul și zâmbesc, tu plângi că îi ești Mamă,
El se joacă, firesc și ne iubește pe amândoi la fel,
În același spațiu, în același timp, cu aceeași intensitate.
Dacă Dumnezeu m-ar întreba despre curat,
Eu aș arata copilul nostru, nu aș spune nimic de îngeri,
Știi că nu vreau să impresionez niciodată, pe nimeni.