„Președinții nu pot să abdice”
Ne tot vorbea un om fără breton
Dar eu nu cred că el știa ce zice
Deoarece aleșii nu au tron

Iar președinții care sunt votați
Au dreptul doar să demisioneze
Când au onoare și sunt contestați
Putând oricând ca să abandoneze

Numai că un anume președinte
Vorbește lumii azi de abdicare
De parcă tronul țării înainte
I-ar fi fost luat cândva prin detronare

Sau într-un alt limbaj: el e stăpânul
Chiar dacă n-are sânge princiar
Și se comportă astăzi ca jupânul
Pe-al său imperiu latifundiar

De-aceea se explică întâmplarea
Prin care l-a nășit pe-un prințioșor
Să-și poată face mai ușor intrarea
Cu neamul lui în neamul regilor

Iar mai apoi să vină cu pretenții
Că este os domnesc pentru vecie
Și este mai indreptățit ca "nemții"
Să se numească șef de dinastie

Și să conducă omul țărișoara
Fără opreliști, voturi ori demersuri
Iar după el să vină fetișoara
Și să ne ducă ea către „succesuri”