pot să aleg să rămân
în hruba nemișcată și strâmtă
cu spaima adeziv abuziv

să evadez ar însemna
moartea prin înghițire

cu vântul în față
cam șubredă și cam întunecată
înconjurată mocirlos

întreaga ședere interioară nu este decât
o dâră de sentimente cărate cu
o găleată ciuruită
pe drumul de a mă construi

trăiești și te lupți să rămâi om în timp ce
singurătatea uite-o se întinde nerușinată
până se pierde împrejurul altui om
poate că acolo se află ceva ce m-ar putea face
să nu mai am fața asta de momus
să mă dau jos
din propria tăcere pe care am șifonat-o destul

încep să țip inconștientă
speranța nu se va apropia atâta vreme cât
mă las strivită de frică

am obosit să privesc mlaștina care
malaxează timpul viața
de noroi mi-am șters memoria adică oamenii
și miroase ticălos a singurătate


(29 oct. 2011)