am inventat auzirea cu palmele descoperite
prin care se prăbușesc literele
dar
nu am cumpărat nicio inimă
pentru că este mult prea devreme și respir la sânul tău toată albirea
în plus nu mai este niciun chioșc deschis să cumpăr piepturi împlinite
la ora cotcodăcită ca un punct primar de toți adoratorii
mai mult decât atât
la ce bun să port în mine încă o bătaie
oricum sunt sictirit de țipete
înainte de apariția colțurilor în curiozitatea cărnii
astăzi
sunt plictisit până la epuizare de tămbălăul pe care trebuie să îl port în brațele
împrumutate de la un bun samaritean întâlnit într-o ciornă

știi însă ce e absolut uimitor prietene?
sunt frecventat de câini
cu fiecare pas mai aproape de locuința mea
aruncată spre vârful singurei constante


mâine
voi încerca un upgrade bunului simț
poate reușesc să aflu un corespondent
în locul autohtonului mucegăit sub taste
până la dispreț