în timp ce te jucai printre scrierile îngerilor
furioasă că piramida pentru care ai cărat stânci a devenit închisoare
și ți-a rănit aripa stângă
mi-ai interzis să spun litera R
mi-ai mototolit mâzgălelile pe bună dreptate
mi-ai spus că Tatăl a murit în război
și să nu fac încă pace cu mine
ai plâns
el era ok, zâmbeam, nu-l vedeam prea des
tu îl suspectai un pește al femeilor dezvirginate
și de aceea îl iubeai când îți spuneam că nu s-a născut
că el e oul din care răsare lumina în care te învăluiam
ai zis că nu, nu, că ești divorțată
că singurul lucru ce îl mai poți face e să îngenunchezi
în fiecare dimineață la noptiera cu fotografii de familie
și să verși câteva lacrimi de bucurie pentru trecut
apoi să urli toată ziua spre cimitire invidioasă
convinsă că majoritatea de acolo sunt fericiți

eu zâmbeam la malul Râului pe care plutea corpul
ne-am întâlnit în marea roșie, noaptea
și ne-a înghițit trupurile un șarpe ce-a cântat spre stele
ce s-au deschis ca niște flori
sufletul nostru călătorea printre ele ca o albină cu abdomenul doldora ce a decis să uite de stup
și doar să observe
cum fiecare floare e o petală și fiecare petală e un gând
( mai urmeaza o strofa . o astept ;)) )