Amuzant, mereu te refugiezi în altă persoană,
Ipotetic mărturisești sentimente profunde
Fără habar de slabele-i sau puternicele unde,
Crezând că astfel o pui într-o perpetuă goană.
Dependența de masochismul ei specific,
s-a mutat de luni în Oceanul Pacific
Suferință? nehh! mai multă îndiferență,
Nici măcar nu o mai interesează a ta prezență.
Actoria ieftină, de duzină, creează independență,
Sila chibzuiește,cu ea târăște adiaforie,
celule cântă un oarecare imn de bucurie.
Când o valoare de judecată e mincinoasă
se dezbracă în ochii tăi, se revarsă.
dăruindu-se cu atâta pasiune,
demonstrând multă rebeliune.
Sângele își spune în sine:

Meah! pare a fi dezgustător,
pentru o poveste de amor!

Și pentru că poezia trebuie să fie,
stările eului prinse într-o frenezie,
despuiate de orice fantezie,
spun că nu se mai împiedică de orice mizerie.

Maturitatea se joacă de-a imaturitatea,
nu a uitat să-și consolideze imunitatea.
Să fi fost un coș de gunoi de bunăvoie aruncat?
care coș? -Să înțeleg că niciodată n-a existat.