ție puțin îți pasă dacă aleg din coapsă în coapsă
lumea la bani mărunți
astăzi-ul acesta
sunt atât de plictisit de tine alungito
încât m-aș adormi o lună fără încetare în nepăsarea ta

mă blochez într-un spate drept
culeg ultimele resturi de tărie dintr-un pahar de plastic
înroșit de buzele tale pline și îl citesc pe Sartre

nu-i așa
că am un comportament de arbore de fiecare dată
când îți arcuiești pleoapa nesătulă în jumătatea pernei
iar ochiul îți stă drept ca un felinar de veghe?

dar nu ți-au plăcut niciodată anii distanță
crescuți în tâmplele mele de înscăunat veritabil

mă întreb dacă ai luat vreodată lumea în brațe
cum fac eu când tu ești plecată acasă la părinți

iubire ești atât de frumoasă cu ochii deschiși în mine
încât nu îmi vine să te las
celorlalți pretendenți de tinerețe
așa că hai să ne trăim
preț de o țigară