Noaptea stau și scriu,
E liniște și pace.
Eu pe tine de descriu,
Și îmi foarte tare place.

Cuvinte simple, uzuale
Descriu o complicitate.
Dacă ele nu ar fi,
Totul mi s-ar prăbuși.

În fața mea e-o lume de cuvinte,
Cărora nu le găsesc-nțeles,
Totu-i straniu pentru mine,
Totu-mi pare chiar grotesc.

Am în cap numai idei,
Toate c-un numitor comun,
Sunt mai multe decât trei,
Crezi că știi ce vreau să spun?

Trei e-al meu,
Sapte-i al tău,
Adunate fac cam zece
Oare crezi că sunt pereche?

Þi-aș scrie cuvinte cu fitil,
În modul ăsta mă exprim cel mai lejer,
Sentimente să-ți transfer,
Folosind figuri de stil.

Să-ți provoace frământări,
Să te treacă și-un fior
O iubire și un dor
Iar medicament să-ți fiu.

Îmi pare rău acum și uneori
Că tu nu înțelegi unele moduri.
Degeaba-ți scriu, căci pentru tine,
Cuvintele-mi-ți sunt străine.

Încerc să-ți spun cât mai ușor,
Tu pentru mine ești mai mult,
Mai mult decât la-nceput.

Încerc să-ți spun întotdeauna,
Tu pentru mine ești numai una,
Așa cum Pământul are Luna.

Încerc să-ți spun în orice loc,
Tu pentru mine ești un scop,
La tine-aș vrea s-ajung prin orice mijloc.

Încerc să-ți spun în orice mod,
Aici, acum, îmi trece-n minte,
Că cel mai potrivit e prin cuvinte.

Cuvintele sunt tot ce mi-a rămas,
Prin ele să-ți transmit, și nu prin glas.
Prin verbe, adverbe, adjective,
Mintea-mi-este fragmentata în cuvinte.