Sunt cronofag:
devorez timpul. Nu-l
pot aștepta să mă aștepte.
Îl devorez, în loc să mă devorez.

Sunt blând ascultând
fiecare clipă a morții,
și am prilejul de a mă elibera
de eventuala tiranie a gândului.

Pretind că filozofez și compar
timpul cu al tău zâmbet.
Doresc eternitatea sau cel puțin
prelugirea vieții lângă finitudinea ta.

Dar în felul acesta pe care tu mi-l oferi,
faptul că sunt muritor îmi crează
o perfectă iresponsabilitate de gânduri
și cred că totul, totul îmi e permis lângă tine.

Rana ta, calvarul gândului tău face parte
din timp. Timpul vindecă, ucide și renaște.

"Și-n picuri de lumină" Da! Și-n picuri de lumină,
"Și-n raze de război" Da! Și-n raze de război,
"Și-n lacrimi de furtună" Da! Și-n lacrimi de furtună,
"Și-n tunete de flori" Da! Și-n tunete de flori,
"Te voi iubi" Da! Te voi iubi.