Când destinul este crunt și nemilos
și te face să te poticnești în gânduri ca o epavă,
iar dintr-un turn semeț și trufaș apar
unele idei rebele ce trag numai cu ochiul,
degeaba mai cugeți la o neliniște, îți tebuie
o vacanță prelungită, peste gânduri să faci zăbavă.

Nu vine nici un nor să spună acum la asfințit
că ploaia se apropie prin preajmă ca o nebună.
Poți judeca de multe ori strâmb sau drept
căci în depărtări năuce este corupta gândire,
ce te preface un meditator de pe Marte, de pe Lună,
în scrum este al tău ideal și scopul cel înțelept.

Iertarea ta este în privirea ce stă la pândă
iar tristețea ademenește iar un zâmbet hoinar.
Acum ești în derivă, chiar ai manifestări de brută,
te izolezi de zgomot, de întunericul bizar,
judeci haotic ,ideile te iau la trântă,
există un tărâm de sfâșieli, deviații mari de rută.