La capătul lumii
pe o piatră tocită
ascute coasa

șarpele susură
gânduri barbare
încolăcit pe sufletul
primului păcătos

nori pârjoliți
însetați de pământ
fulgeră noaptea
din ochii bătrâni

obosită
încremenește timpul

cu mâna stângă
mângâie corbii
și îi dezleagă
în visul final

târziu
un copil rătăcit
zâmbește
prin întunericul mort