știu că a intrat Anul Nou
prin ochii mei afumați
cuibărindu-se în capilarele picioarelor
ultima haltă a căilor feroase globulare
pentru destinul ce mă bântuie
ca-n filmele de care fug

cu intenții bune
îl momesc spre :

- speranțele mele puse
în paharele goale înșiruite
pe masa tăcută
ca o tobă nebătută

- dorurile pe care mi le-am stivuit deja
în proiecte codrești demne
de o inspecția oculară atentă

bineînțeles că e nevoie
și de aprobarea Codruței
semnată sub semnul ”văzut”