agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4413 .



eu sunt de sticlă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Paul_Gabriel_Sandu ]

2012-01-03  |     | 



de crăciun e întuneric în zid. afară e mult alb și moartea e de sticlă. în spațiul acesta oricât de îngust îmi pot închipui orice. o pleoapă roz, cu gene prelungi, de păpușă, dacă vreau, mâna rece a tatălui, străbătută de vene îngroșate, albăstrii, apăsându-mă cu căldură, fantoma bunicii scuturându-se de trupul ei mărunt și ridicându-se încetișor ca și când ar fi alunecat din greșeală și ar fi căzut în praf. nu-mi pot închipui totuși cum e să nu poți lua nimic cu tine, cum e să trebuiască, în graba morții, să lași totul în urmă într-o dezordine cumplită, indecentă. bunicii i-am văzut atunci, în seara când tata a plâns prima oară, buzele adunate și umerii zbârciți de moartă, ochii gălbui cu vederea plesnită, sânii mici, cu sfârcurile întărite de moarte, cu laptele negru al morții curgând din ei. am închis ochii. să fugi și să nu te mai uiți în urmă, prin zid. sunt singur în întuneric și moartea umple cu mucegai pereții. nu sunt deloc pregătit. mă concentrez și mai mult până văd flacăra spațiului acesta oricât de îngust, o văd și o susțin cu privirea să nu se stingă. spațiul emană din ea ca o căldură. mi-e puțin frig și mă simt amorțit. spațiul se hrănește din lucruri. spațiul gol se hrănește din el însuși, se face mereu mai mic. se închide. mă strânge. sunt atât de concentrat încât respir prin vedere. simt cum ceva se desface din mine ca un fluture mare de noapte dintr-un ambuteiaj. afară e mult alb, eu sunt de sticlă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!