... e ceva în dedesubtul pietrelor din apele primăverii

știați că primavara își aduce răurile ei, altele decât cele iernite...?

Da' și cerbii și-i schimbă, schimbă cerbi ce coarnele-i lasă jos, atârnați în frunze putrezite, mai verzi decât ei

Pai ce credeați că-i altfel?

Ei uite că primăvara cerbii cad din corni

și brazii din ace

și regii din coroane

Dar ce, a fost altfel cândva? au căzut vreodată pionii din pricina nebunilor

ori turle din pricina cailor...?

se cade să plonjăm altfel decăt din mitre în primăvară

căci uite: cad paseri din pene și rămân numai pene

cad vulturi din ciocuri și gheare și rămân numai ciocuri și gheare

cad munți din nori și rămân numai nori

cad clopote din limbi și rămân doar cuvinte

cad ingeri din cer si rămân ceruri deschise

cad eu din pat și rămân numai vise

cade ușa peste mine și rămâne doar musafirul și suneria

da' dă-te domn'le la o parte...!

cad meduze din mări și rămân doar balansuri liniștite

pică cerbi si coarnele rămân, plouă cu cerbi din coarne

pică oameni și oase rămân

pică râuri și primăveri rămân

pică regi și pioni încoronați rămân

apoi vezi că pică cer din stele

... și iarna-i departe

Bine că vine primăvara cu râurile ei, cu cerbii și cu coarnele-i vechi, vine primăvara cu regi și turle și cai nebuni pioni.

am o emoție aparte, strângătoare de stomac ca un ceai de menta

of... of...

ceaiul de menta... ce-o fi zăcând în el? ce păduri, câmpuri ori table de sah...?

Și n-aș vrea să fiu ceai de menta, pentru simplu' fapt că a trăit mai mult ca mine și mai știu că-n el s-a 'necat o mierlă, de aici și vorba aia că ai mierlit; adică ai infuzat mierlă în izmă stângătoare de burți într-o emoție de iarnă bizar aproape de căderea din coroane a regilor pioni nebuni de cai spânzurați în turle sugrumate invers în greutatea suindă a tuturor tablelor de șah, stoarse din câmpiile 'nghițite cu ochi flămânzi de primăvară

Scoate domn'le mierla aia din ceainic, Se infuzează cel mult un sfert de ceas, Măcar atât să știm și noi!