la primăvară voi avea patru sute cinzeci și nouă de ani
am obosit să mă trezesc cu noaptea în cap
încă nu sunt capabilă să combin trăirile la nivel de experiență
pentru a analiza finalul

prima dată am murit bătrân și moartea a fost blândă cu mine
nu știam ce să fac
să mă bucur sau să-mi ies din minți când m-am văzut
iar pe pământ

în vremea celui de-al doilea război mondial am murit de două ori
în trei ani
am fost femeie și bărbat
am vorbit limbi și am iubit oameni
mi s-au bătut cruci pe fiecare mormânt
de la un colț la alt colț al pământului
doar un Dumnezeu am întâlnit

ultima moarte m-a găsit la cei abia zece ani împliniți
m-am sinucis fără scrisoare de adio
nu știam că moartea se vinde și se cumpără
prețul vieții mele a căzut

de ziua mea o să-i adun pe toți
la răsăritul soarelui le voi turna vin roșu de casă
ca să-mi găsesc viața după moarte într-o carte uitată pe malul
unui poem