Varf de mină pe hartie, e condus la-tâlniri

Vrea o mână să ne spună, ce o inim-a trăit

Ca s-o vezi, trebuie să simți

Nu-i de-ajuns de observat

Prea banal, prea pueril,

Știu, nimic nu s-antâmplat.

Lasă gura că sa zică,

De ce vrei ca să oprești?

Palma ta nu ne vorbește,

Esti un om, fără povești.

Mintea-ngustă, vede bine

Liniile, ca granițe

Depărtează țări ascunse

De păcat și de veșminte,

Astea-n veci nu sunt ajunse.

Cum de dai un dumnezeu

Pentr-o haină de costum?

Orice lucru ar’ să moară

Tu de prost, și de fricos

Mori și viu, mori cum n-ai fost.

Cine nu transpiră-n palme

Sete-n veci va suporta,

Cine bea o cană plină

Pierde drumul, gloria.

Ce sunt eu daca știu calea,

Dar cărarea n-o urmez?

E un cui care mă ține…

Sunt atâtea nevăzute,

Nesimțite, nedorite

Și o viață, e ca Luna,

Doar o față poți să vezi.