Mă împiedic de un destin amar,
Mă agăț de vise și sper, dar în zadar,
Mă privesc și mă zăresc singur în umbră,
Cu mine împart gândul, cu mine îmi schimb o vorbă.

Trăiesc singur uitat de toți
Trăindu-mi viața la granița cu cei morți;
Sufletul mi-e îngenunchiat și plânge odată cu mine,
Azi trebui să mor și sunt singur ca un câine.

Hai, vino și fură-mi sufletul,
Devorează-mi inima, termină-mi calvarul,
Nu-mi mai pot amâna moartea încă o zi,
Nu mai am nici un motiv, nu mai pot zâmbi.

Mă întind în pat, mă stresez și te aștept,
Când o să mă sting, aș vrea să o fac fără regret,
Îngerii să-mi intre în casă și să privească
Cum moartea mă omoară și începe să zâmbească.

Uite-o cum vine spre sufletul meu,
Mă privește în ochi și o privesc și eu,
Mă zbat să scap, dar sunt împietrit,
E lângă mine; îmi șoptește "ești al meu, în sfârșit!".