Sarcastică, arogantă, fixistă
și de această dată tristă,
Teatrală,
cu o tentă de femeie fatală...
Dezechilibrată,
cu o doză de fericire inhibată

Independentă,
răsărind cu excese de dependență
Greșind mereu, caut penitență
Nu știu să prețuiesc
fiecare zâmbet pe care-l pescuiesc
Și e despre mine acum,
da, doar despre mine
o mică frustrată,
de mai toate anxietățile ei vinovată

Frica acum mă panichează
un nou început vibrează
Negarea pendulează,
Teama de un nou început spre apus mă catapultează
Și da,
sunt eu,
aici, acum,
Mai contează?
Măștile sunt secătuite,
M-am săturat să mă ascund,
Se spune că sunt puternică,
Uneori pudică,
Spun mai mereu ce gândesc
deși tonul pe care-l folosesc
nu, mai nuanțează de multă vreme ce vorbesc...

M-am îndepărtat atât de mult de mine,
Timpul n-a fost acordat
iar firele s-au încurcat
Demagogia s-a terminat,
eu de aici m-am cărat.

Nu mai știu nici cum să iubesc
Fiecare ființă nimicesc...
concepții de viață ocolesc
Asta ca să nu mă împotmolesc...

Și iată-mă și de astă dată
Încă un an irosit...
dar cel puțin e bine vopsit.

O femeie cu idei progresiste
Și cu mustrări avangardiste...
Cu iluzii autiste,

Un perpetuu autism,
amestecat cu puțin panteism
Multă energie,o întreagă fantezie
Patetic, mai scriu și această poezie.

stupid, fug atât de ceea ce simt,
Mi-e atât de teamă de suferință,
dar m-am săturat de atâta complezență,
din ale mele vene țâșnesc,
regrete, lipsă de responsabilitate
poate c-a venit timpul să le șterg, să merg mai departe.

Atâtea sentimente neasumate,
Emoții rămase neconsumate
Le pasez în trecut, mă mobilizez,
merg mai departe.

Sună a vise răsturnate,
credințe cerșetoare,
așteptări devoratoare
nu, nu mă mai doare.
Trăiesc în lentoare,
de aici foarța creatoare,
ea se perpelește, moare.

Speranțe, de altfel ce par cretine,
c-aparțin nu doar de mine.
storcătorul masochist,
nu mai vorbesc de un pluralist.
e prea mult antagonism.
egoism?
platonism?
romantism?
suficiență?
insuficiență?
plafonare?
neee,o întreagă splendoare.

Excesul de masculinitate,
mi-a știrbit întreaga feminitate.

Și doar acum am putut fi o carte deschisă
poate mult prea precisă.