agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1995 .



Iubita de pe internet
poezie [ ]
Colecţia: Texte umoristice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Daruan ]

2011-11-30  |     | 



Ne-am întâlnit pe Facebook, la-nceput -
Am apăsat întâmplător un Yes-
Și-ncet-încet, apoi, ne-am cunoscut
Scriindu-ne pe e-mail și pe Mess.

O tot curtam discret, privindu-i poza -
Cam douăzeci de ani, drăguță foc -
Avea un nickname chiar simpatic, Roza
Și nu făcea greșeli în scris, deloc.

Am căutat pe Google despre ea,
Dar Roze am găsit mai mult de-o sută
Și m-am gândit apoi așa, că prea
E tânără să fie cunoscută.

Discretă și sensibilă mimoză,
De mine n-a-ntrebat nimic, în veci,
(Aveam pe Messenger, în loc de poză,
Ceva cu o pisică-ntr-un ghiveci).

Scria și literar, avea talent
Și-n scurtă vreme m-am simțit vrăjit,
O căutam mereu mai des, atent
La orice gând de-al ei mărturisit.

Din Youtube îi luam mereu rețete
De hrană vegetală, fără e-uri,
Îi comprimam cu winrar operete,
Îi trimiteam, cu Forward, pps-uri,

Pe skype mi-ar fi plăcut s-o pot vedea,
Dar calcu ei e vechi și n-are cam,
E Pentium 3 din nouăze-ș-ceva
(Să nu vorbim de hard disk sau de RAM).

Atâtea pasiuni aveam comune,
Deci nu mă mir că m-am îndrăgostit
Și-n mod firesc am început a-i spune
Că vreau s-o văd la față, negreșit.

S-a tot codit un timp, băgând pretexte,
Că stă departe, dincolo de Jii,
Dar am contracarat, că și eu, texte
Când trebuie să spun, să mi te ții!

Mi-a spus că stă cu sora ei mai mică
În casa părintească - sunt orfane -
Că pot să stau la ele, dar li-i frică
Să nu și-audă bârfe grosolane.

I-am replicat că mergem la hotel,
Că aranjez să fie totul bine,
C-o să purtăm discuții, fel de fel,
Apoi o iau definitiv la mine.

Ne-am întâlnit în parc. Am stabilit
Să aibă-n mâna dreaptă poșețica,
Și-am constatat, departe, c-a venit
Sau poate-o trimisese pe bunica.

Am zis un bună ziua ezitant,
Că amintea - destul de va- cu poza,
Am evitat cam greu să par distant
Și-atunci mi-a-ntins o mână: Eu sunt Roza.

M-am clătinat o clipă, dar, bărbat -
Prin câte-n viață, Doamne, am trecut!-
Am strâns din dinți și m-am echilibrat
Și am avut puterea s-o sărut.

A sesizat cam ce-i în mintea mea
Și că mi-e gândul la fotografie
Și mi-a mărturisit că o avea
Din anii șaptezeci, din studenție.

Acu eu sunt fair play și de cuvânt,
Așa am fost mereu, de când mă știu,
Odată ce-am promis ceva, e sfânt:
Suntem la mine,-n clipa când vă scriu.

Și, nu zic vorbă mare, dar, mai știi?
Vom fi-mpreună, tot aici, pe veci;
Atâta sper: că n-o să vrea copii,
Că am și eu o vârstă. Șaptezeci.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!