Priveste iubito, al toamnei sfarsit
Si du-ma cu tine, departe in noapte
Chiar daca mai doare amurgul ranit,
Chiar daca dispare dorinta in soapte.

Aduna-mi iubito din toamna ce pleaca
Franturi de lumina cazuta-n fotoliu
Si spune-mi ce gand doreste sa treaca
Spre vechea iubire, ramasa in doliu.

Ascunde-mi iubito pustiul sub pleoape
Si-nchide fereastra, e foarte tarziu,
De toamna plecata ma simt mai aproape
Cu tot ce ma doare, cu tot ce ma stiu.

Priveste iubito cum toamna sta trista
Pasandu-i de noi, de vietile noastre,
Dorind sa o strigi, sa-i spui ca exista
Pe vechiul fotoliu, doar umbre albastre.