Tăticul meu, ai fost și vei rămâne
O umbr-a timpului din urmă-mi
Mă simt privită de oriunde,
Ești nicăieri și pretutindeni.

Tăticul meu,mi-e dor de tine!
Mi-e dor de dragostea de tata!
Mi-aduc aminte doar prin vise,
De clipele de altădată.

Strângeai în brațe pe mămica
Și ne-adunai pe toți odată
Tu ne spuneai povești de viață,
Stingeai târziu la candelă,lumina.

Dorul de tata mă doboară
Și lacrimile îmi șterg fața.
Târziu apare luna, mai pe seară
Și mă gândesc în noapte, tot la tata.

S-avem părinți e-un dar de la Cel sfânt
Să-i respectăm din inimă, cu suflet,
Cât încă ei mai sunt pe-acest pământ,
Cât vrem să fim eterni doar prin iubire.