Lumea-i plină de copii:
Unii gureși și zglobii,
Alții, tare supărați,
De răsfăț împovărați.

Fulguleț, din cer, îi vede,
Însă nu prea îi mai crede,
Că doar a-nfruntat și el,
Vai, răsfățuri fel de fel.

Rostul lui, de-atunci, e altul:
Să coboare din înaltul
Boltei sale,-n chip umil,
Pentr-un zâmbet de copil.

Unul alb, curat, pe-o față
Bosumflată, neagră, creață...