Gânduri ciuruite de tristețe
îndeamnă o persoană cerebrală
să dea la o damigeană binețe,
să aibe o inimă mânjită cu smoală.
Are pahare pline cu vin, joacă cu ele popice,
pripitele lui momente absorb iar veșnicia.
La creier îi apare alarma și niște varice
înțepenite în pulpă îi deranjează ironia.

Poate dar deloc nu se clintește
din scaunul cu speteaza cea murdară.
Paharul este partenerul ideal, duhoarea te pocnește,
ascunde neputință în prag de seară.
La un preț ieftin își vinde sufletul
pe o carafă de vin stricat, contrafăcut.
Renunță la prestanță, lasă statutul
de om blând cândva, acum un surd, un mut.

Vine țuica, vinul, luăm și paharul
că doar avem sânge de daco- romani.
După pereți sare iar varul
că suntem turtă la cap, golani.
Viața asta criminală te împinge la ispită,
bei palincă, vin ,bere, chiar și carmol.
Dormi în picioare, ai deja viză de vită,
un actor slăbuț lipsit de un rol.