Despre voi pot spune că aveți
Vâsle prin care creșteți pârghiile
Pierderilor din cute.
Credințele se lasă în pânze
Până își putezesc dumnezeirea în luntre;
Pană cu pană trec prin sare și uită
Jocurile regula nașterii din fapte.

Despre mine pot spune că-mi ascund
Răbdarea prin ape fără gust de iertare.
Colind străzile cu fășiile din era odată,
Pe care le leg de copacul ascuns în lacul
Pierdut în prea mult cer.
Am un x cusut pe fiecare treaptă a sufletului,
Deși îl cred uneori o cruce din perspective
Cu sensul croșetat de curve.

Ce mai văd la tine, de fapt ce mai vând la tine ?
Doar străzile pe care le știi
Și mi le-ai lăsat să le cos prin sprijinirile
Din stâlpii ce mă leagă de asfaltul căderii tale.

Acum vă uitați la mine și vedeți un treacăt
Din urme și retine, toate imperfectele pierdute
În alcovuri concave.