Acum ascult un cântec mut
Și mă gândesc la tine,
Un zâmbet cald ce m-a durut
Îmi vrea mereu doar bine.

Pe iarba mea a curs mereu
Un sânge ce zâmbește
Dar sângele ce e al meu
E altul când iubește.

Mă caută ploaia fără stropi
Pierdut în părul tău,
Eu asfaltez în vise gropi
Fără să-mi pară rău.

Vino acum în calea mea
Când apele nu dorm,
Eu pe nisip te voi purta
Și nu vei fi în somn.

Găsește lumea ta departe
Căci ochii vor să vadă
Lumina șoaptelor în noapte
Și atunci or să te creadă.

Povestea ce se scurge
Pătrunde între bărci
Când sufletul meu muge
Fără să-l înțelegi.