din mine lipsea ceva
prietenii mă numeau teribilistă
destul de fals cât să le țip în timpane
fals fals fals
cui mă justific și de ce coraline
vezi tu vezi ei nu cară pe umeri livezi
ca noi ci arme de război
mi-ai zis atunci și nu te-am crezut
ești manipulată nu ai prieteni
și iată-te în deșert singură
în lipsă de pereți ți-ai construit clepsidre
le-ai numit devoratoare de vieți
ai tras draperia
ți-ai parfumat degetele cu suc de mere
ai pornit spre țările calde în zbor
ai revenit încărcată cu tunurile din navarone
nu erai tu puteam să-ți strig fals fals fals
cui te justificai și de ce
într-un final ai înțeles
că oamenii se împart în munți și în văi
în trepte și în tobogane în iubesc și nu te iubesc
dar cel mai mult te-ai atașat de un carusel
din care nu ai mai plecat
de ce