Îmi sunt dragi gesturile tale și le simt tremurând,
Când printre ele cad ușor, sălbatice raze de lună,
Aud cu sufletul, natura-n privirile-ți calde vibrând,
Și liniștit aștept, să-mi cadă tot cerul în mână.

În jurul meu fluturii se-aruncă cu aripile-n vânt,
Și cad obosiți pe umbre de stele, mereu așteptând
Să treacă șoaptele, spre țărmul din ultim cuvânt,
Ce-l păstram nerostit, întrebând speriați până când?

Este vie natura, deși s-a-noptat între două tăceri,
Și miresme din ramuri coboară plăpând pe umerii goi,
Călători așteptați într-un templu din ziua de ieri
Vor rămâne să șteargă, depărtarea crescută-ntre noi.

Și cad în genunchi lângă șoapte, și dor mi-e de tine
Iubire cu ochii de rouă, și trupul zidit în lumină,
Prin mine cad stele și lună de mână sălbatic mă ține,
Rugându-mă, mâine prin zări, să stăm împreună la cină.