Sunt ca o carte cu foi gălbenite,
În care cu greu se mai poate citi;
Sunt ca un pom fără frunze și fructe
Care la anul din nou va-nflori.

Sunt ca o harpă cu corzile rupte
Prin care mai trece o pală de vânt;
O platoșă veche purtată prin lupte,
Care mai are de spus un cuvânt.

Sunt ca o barcă ușoară, purtată
Pe râul cu faimă și curgere lină;
Sunt ca o pasăre-n zbor către cuibul
Imponderabil, din nori de lumină.

Sunt ca o poveste care așteaptă
Ca autorul să scrie „Sfârșit”.

(din volumul: Cornelia Drăgulinescu, "Poezii", Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2010, p. 82)