Vezi? Mă vezi?
Am ajuns aici
Un om pierdut printre poteci
Rătăcesc prin lumea largă
Fără margini, fără teamă.

Hoinăresc și n-am habar cum să mă mai întorc
Din cântul vieții versuri storc
Arunc pe-un colț de hârtie
Cuvinte, sentimente, câte o trăire...

Scriu frânturi de viață
Povești, iluzii, câte o speranță.
Fulgere mă aruncă în abis
Picături cristaline de durere noaptea mi-a trimis.

Doar lacrimi calde ce dor,
Arzând pe obrazu-mi gol...
Sufletul? Și el a împietrit
Fiindcă a pustiit.

În ochii mei, strălucește melancolia
În mine urlă amintirea
Ce dulce era clipa, sărutarea, iubirea,
Dar nu mă pot ierta.

Mi-am încătușat inima
Pe geam,mi-am aruncat dragostea...
Am fost egoistă, am mințit
Nu știi cât am suferit.

E prea târziu pentru regrete
Mă pierd printre cuvinte...
Prea multe vorbe s-au transformat în scrum
Totul s-a pierdut pe drum.