Prolog-dedicație

Portmoneului prometeic umflat
de-o izbucnire-a naturii citadine – flagel
într-un circ restrâns muntenesc regățean –
lumea aceasta l-a și uitat deja
încă de la trecerea ultimului tramvai tras
cu trăpași de bici în siajul inundării străzilor
dintr-o capră-cabină pe care trona un vatman muscal



1. Se deschide cel dintâi portmoneu al pieței bucureștene


Când e gata să pornească ploaia torențială de vară
orașul geme surd vreme de-o clipă-n expectativă și-nalță zmee –
priviri iscoditoare își trec prin părul vopsit înspre cenușiu teii cu flori
tot mai lipicioși peste parbrizele ce vor fi iar și iar spălate

Străpunge termopanele buticurilor
duba unei Poliții locale
dă spargeri la mica ciupeală
ridică bulanele în mulțimea lui Hermes infractoare
îi realungă pe misiții speculei nu și pe cei ai marii fraude electorale
reține-apoi reinvestește cu drepturi sporite pe șpagari
doar o zi să mai poată vinde stradal țăranii și plebea de București țipător de comerciantă

Þigănirea jandarilor pretinte vama sarsanalelor
autoritatea ajunge neîncăpătoare în delăsare
se lăfăie într-o Piață-a Unirii fiarele învechite-n alte rele
au efect imediat nimicurile
clipitul din ochi mârșav când și când apropoul vestimentar kitsch
_
ura cade vara-n Piața Sudului renăscut în sclavaj



2. Priviri aplecate de greață sartriană pipăie lucrurile chipurile hoinare


Privirile moleșite nervoase ochi-ocheade trecători-trecătoare –
niște blue jeans gri prespălați la venirea ploii
niște frunze de la tunderea gardurilor vii și-a arbuștilor
niște cafele aruncate în pahare de unică folosință
din alte și alte dozatoare publice
niște patimi ațâțate de soare ca ugerul bivoliței negre de pe-o bancă la capătul central al lui 117 ori 232
vor să lovească înaintea stropilor uriași ca țambalele lăutarului
peste standuri tejghele tarabe corturi caravane
încărcate cu-aceiași nervi ai asteniei de primăvară

Degetele neastâmpărului bucureștean intrat dincolo de pleoape
au ghearele murdăriei și-amprentele ocupațiilor zadarnice
apasă îndelung ori aproape grăbit molto vivace pe-ntreaga claviatură a bucăților pe-un ton muzical vândute de guriștii profitului ilicit dornic de-amatori
iar bivolița grasă precupeață e pipăită sub fuste e trasă de uger
de către-un bărbat cu ouă zdrobite-n derivă –
nelegitim soț al ei de duzină



3. Clăpari amatori de chilipiruri


Achiziționarea grăbită de trufandale fructe legume la preț nemicșorat
e umbrită de altă și altă procurare
a obiectelor de-apartament scumpe a volumelor rare
sau pânzelor încă-anonime pe zece sau câteva zeci de biștari

Oferte capcane aruncate jos nonșalant
ca la pocker fulluri chinte mici mari careuri mișmașuri
la care trebuie să fii cu mintea-n alertă pentru a nu pierde bani

La alte și alte obiecte ca să-ți arunce praf real în ochi
autorii tranzacțiilor se întâlnesc de pe okazii.ro
în guri de metrou în piețe și pe stradă
cultura noastră rezistă și-n ceea ce-a fost
dar e călcată de-orice intermediar
cu încălțări ușoare urât mirositoare
pentru că ei știu să mascheze falsele autografe dedicațiile
mărcile anii de fabricație starea neintactă a cărților artefactelor

Prefer să dau nas în nas cu autori neconsacrați foarte modești
cu arta lor expusă pe Lipscani nu cu aceia ce pasează marfa
în brațele rapace ale unor cumpărători cu priviri balansate
dornici să o reînstrăineze ori cel mult s-o imite

Arta românească n-o să-și mai afle odihna ca să renască
în formele fără trup
ale nedeidei de pe Dâmbovița ale lui Lorelei de pe Rin
rusalcăi pe Vistula știmei pe Volga
contesei Bathory pe Tisa-Mureș
strigoacei Medee pe toate malurile Dunării și Pontului Euxin
fiindcă e vremea clăparilor dizarmonici ce-nfig lopata
gondola pe tastaturi și au câteodată timp de-njurări muscălești



4. O atmosferă interbelică pierdută în aerul venirii ploii


Unicatelor și portmoneelor dispărute li se va găsi
altădată o filă un buzunar rupt un ciob un colț de lemn un bumb de aur

Până atunci dacă tot apar în nebulozități ticăloșii
ciuperci greu de scos pe vechi manuscrise
luați cărțile din stradă sau din depozite unde-așteaptă incinerarea
așezați-le pe birouri rafturi flancați-vă toți pereții cu ilustrații

Spațiul public Piața Amzei va câștiga amical neabstract
după cenaclul de miercuri la Biblioteca Metropolitană
am descifrat taine ascultând gândurile Ilenei și ale lui Mălin
am glumit cu Mihail Daniel și Mugur
m-am făcut de râs când l-am confundat pe Mihail cu Ioan S. Pop într-o pauză a ședinței iar el mi-a răspuns:
“Da. Eu sunt Ioan S. Pop. Și Cristian Popescu. Și toți ceilalți!”

Spațiile halucinant de reale pe-unde picură ploaia la terasă
nu vor ajunge să ude cărțile revista „Paradigma” rediviva
pentru că vin faliile altei lumi
dintre trotuarele pasajului Nicolae Bălcescu
dintre băncile amfiteatrului cu același nume de la Universitate
unde odată-n ’47 Ion Caraion cu Geo Dumitrescu îi adunau pe studenți să țină cenaclu
dar au fost huiduiți de către vlăjganii inculți ca Eugen Barbu
încât a dezertat la inamicul muscal și Dimitrie Stelaru deși se lăuda boem că “Zeii prind șoareci”

Abstractele convenții n-au ce să caute-n poezie
pentru cei tineri de după război există un adevăr
esteticul protestatar
de pe străzi o ia prin curți pe coridoare scări în lifturi săli amfiteatre biblioteci
formează lacuri Ursu Roșu Sovate aurii Ane
locuri comune parodieri depoetizări interval viu
de la portativul ritmului nou până la fetișurile convențiilor reclicate cu artă

O foame este în aer și-n subteran mici vietăți
mansardări de capete operate fără-autorizați



5. Ah plouă deodată


Ah plouă deodată
portbagaje înhață marfa în genți uitarea cade
trândav trăsnet la margine de București nu sfarmă sfeșnice
în mii de bucăți crapă doar vilele Snagovului jeepurile ard
plouă cu bulbuci și apa țâșnește îndărăt în sus
ca un cal trece spre scaunele terasei udă ospătarii nota de plată
vin lăutarii doamna Ștefania a lăsat banii noștri ca să mai cinstim în numele lui Marin
dar vom fi sobri nu tembeli ca
noaptea ce se va instala

Saliva de seară a băltoacelor manolesciene începe-a rânji
din buzele negre un portofel umflat la Paris
e pe-aici aruncat fără conținutul de altădat’

Deteriorat aproape de tot
compartimentele Măriei Sale miros a jeg și a chiolhanuri
o fi fost lepădat cu năduf
pentru altul mai larg



6. Se cască abisul de-atâtea zile și nopți de literatură


Se cască abisul după marile călduri intrate la-ncolțit în asfalt
speranțele le-au întors majorității scriitorilor mințile
pe dos cad ploile mai mult în tărbacă iar adevăratele capete
umflate ca pungile-n vânt se strecoară modeste
ca apa-n pământ

Infiltrarea-n pereții ascunși de privirile noastre
mărește raza de străbatere a panopticumului
înaintează dinspre ringul politic spre establishementul cultural
înc-o „Apă de-apoi” sau alte rotiri acvatice dirijate tulbure
pe Dâmbovița și pe Sena o să ne-nsface talentul legat cobză
de brăcinari ca un greu bolovan

Sau în fișicuri de 50 de bani
Cincizecimi alungate peste hotarele firii
singurii mânuitori ai securei secerii și ciocanului rămași –
suspușii experți în escortat
ai președenției cluburilor oculte de noapte
ne vor risipi prin grătarele ploii de vară pornite de-odată
ne vor îneca și ne vor relicita pentru alt vad
pentru alți bani de escortat



7. Escorta mamelucilor


Escorta ne lucrează ne ia taxă banii din portmonee
și-n ploaia devastatoare ne pune să ridicăm mâinile
de parcă am fi dileri de carte
reținuți în neșansa dăruirii unuia către alții

Se joacă un spectacol tâmpit fără numere captivante
într-un circ al artei scrisului
câțiva despotici șefi milenariști zdruncină mințile
ne trimit ca pe oameni-ghiulele din fișicuri de 50 de bani
cât mai departe de cercul lor vicios
aproape de fiecare
pe grupuri și-n parte