pereții mei
sunt făcuți din cărămizi de gheață
prin ei se vede lumină
aceasta este piramida criogenică
pentru care te-am părăsit
toate drumurile
din care mi-am retras pașii
se întretaie la o treime de bază
acolo focul
își linge scânteile
ca să i se redeschidă rănile
nu îmi vorbi de iubire sau pasiune
ți se va lipi mâna de clanță
limba, pe sfârcul soneriei
sau cine știe
poate de cerul gurii
iar dacă nu ți-au încremenit încă
cuvintele în țurțuri
explică-mi de ce ți-aș deschide ușa
de ce ți-aș lua din spate ranița
de ce ți-aș dezinfecta rănile
de ce ți-aș săruta escarele din obraz
de ce ți-aș da să guști
din mâncarea mea cea mai bună
fierbinte
ultima dată când ai trecut pe aici
abia coborâsei din copac
urcai golgota
echipat cu aruncătoare de flăcări
copiilor mei le-ai pus bombe la brâu
și i-ai abandonat în la jumătatea
arcului de cer AB
tu întotdeauna ai avut un plan C
ai turnat statuia libertății în plastic
și te-ai îmbogățit
din cuvinte politic corecte seci
profesionale
când tot ce ți-am cerut
a fost să ne urmăm al șaselea simț
și să scriem împreună
un nou capitol în comedia laică