poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6723 .



Despre sărmanul B.B.
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bertolt_Brecht ]

2011-05-30  |     |  Înscris în bibliotecă de Garaciale



1
Eu, Bertolt Brecht, vin din pădurile negre.
Maică-mea m-a adus în spații citadine
în timp ce mă purta în ea. Și răceala pădurilor
până la moarte o să rămână în mine.


2
În orașul de asfalt mă simt la mine acasă.
Cu slujba de înmormântare asigurat,
cu ziare, cu tutun și cu rachiu,
neîncrezător și leneș și, până la urmă, împăcat.


3
Sunt prietenos cu lumea. Pălăria tare
o port, cum îi e rostul, cu mult zel.
Spun: există animale deosebit de mirositoare,
și spun: nu-i nimic, și eu sunt la fel.


4
Dimineața, în balansoarele goale
îmi așez câteva femei și, văzându-le-așa,
le privesc și le spun fără grijă:
să știți că pe mine nu puteți conta.


5
Spre seară, îmi adun câțiva domni laolaltă
și ne spunem "gentleman" pe rând.
Pe masa mea își pun picioarele
și spun: o să fie bine. Iar eu mă întreb: când?

6
Spre ziuă, în zorii cenușii, urinează brazii
și gângăniile lor - păsările - încep să țipe.
La ora aceea îmi beau paharul în oras, arunc mucul de țigară
și adorm neliniștit peste câteva clipe.



7
Am stat, ca o specie fragilă, în case
pe care le credeam de nezdruncinat.
(Așa am clădit blocurile înalte din insula Manhattan
și antenele subțiri discutând cu Atlanticu-nspumat.)


8
Cine o să rămână viu în aceste orașe? Vântul!
Cel care le străbătu și le goli în sfârșit.
Știm că suntem provizorii
iar ceea ce urmează după noi nici nu merită amintit.


9
Sper că la viitoarele cutremure, țigara mea Virginia
să n-o las să se stingă, de-amărăciune grea,
eu, Bertolt Brecht, naufragiat în orașe,
din pădurile negre, adus de maică-mea.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!