Ce-ai zice de o întâlnire cu un gândac de bucătărie? El, cu fața lui cretină, tu sau eu, cu cea de fraier. Poftim, de ce de fraier? Pentru că de obicei, la această întâlnire, ținem în mână un insecticid oarecare. Și asta e de-ajuns să ne definească nivelul de gândire.
Și dă-i și pulverizează în disperare! Imediat intrusul, văzând că e vorba de o pleașca, o rupe la fugă. A, nu din cauza insecticidului, stați cuminți! Fuge să-și anunțe rubedeniile:
Bă, veniți că se dă cu aerosoli naturali, moacăăă!!! Și unde nu se-ncinge o hora gândăcească…!
Tu, neputincios, ca o “ființă superioară” ce ești, uitându-te la spray-ul nou, cumpărat cu bani grei începi să tremuri și să te sufoci din cauza soluției criminale. Dar ei, gândacii, se plimbă nestingheriți ca pe bulevardul prieteniei! Văzându-te derutat, iți promit solemn, că mâine la aceeași oră din noapte vor fi prezenți cu mic cu mare!
Domnilor, acum mă refer la acei indivizi, (cu față și bani de domni.) care produc și scot pe piață aceste insecticide. Dacă acel produs, nu rezolvă problemele pentru care a fost creat, scoaterea lui pe piață se numește: Șarlatanie! Sau… sunteți mână-n mână cu gândacii?!!