Pretuiesc nelinistea mainilor tale si gestul frant
Intr-o mangaiere tarzie, pe umerii ce te-au primit
Sa-ti sprijini fruntea ranita de stele, si vant,
Mirandu-ne cat de des, fiorii prin noi s-au gasit.

Parca ti-as spune unde sunt cuvintele nerostite,
Ca tu sa le gasesti intr-o noapte cand eu te zaresc
Cum treci prin sufletul meu, pe carari parasite
De toti cei carora le-am spus in trecut ca-i iubesc.

Radacinile smulse din gesturi, in taceri putrezesc
Si din nou ma gasesc fericit, cand seman cu tine,
Si crede-ma, oglinda cu riduri de mult o-nvelesc,
Sa poti intra in templul iubirii alaturi de mine.

Pretuiesc tot ce poate fi real si frumos in priviri,
Cand pleoapele se deschid, ca petalele unui cuvant,
Dorind sa ma-ntrebi, de ce anii mi-au fost rataciri
Prin meandrele vietii, ale caror ostatec mai sunt.