O privire, o sămânță, ș-apoi crește-un lăstar,
Printre flori, printre lalele, iese un mărgăritar,
Dar prin gânduri trec în grabă, mă socot un trecător,
În ideologii supreme, sunt un simplu visător,

Care vrea să schimbe tot, o zambilă-n trandafir,
Schimbă gândul și privirea doar când ești sub patrafir,
Când Duhovnicul ți-arata, ghiocel bătut de vânt,
Se îndoaie, nu se rupe, asta-i arma : UN CUVÂNT,

Care spus așa cum trebuie, protejând un mic bujor,
Poate duce mai departe, un gând bun pentr-un popor,
Stânjenelul cel albastru coloreaza cerul iar,
Din cerneala lui cea dulce, norii grei iarăși dispar,

Iar narcisa ce se uită, către noi cu-a ei mândrie,
Mântuiește o țară-ntreagă, scumpa noastră Romanie,
Cu-o garoafă, o lalea, un buchet de toporași,
Lângă care contrastează, albul unui iepuraș,

Și când noaptea noastra dulce, vrea acum, încet să vină,
Cu miresme fermecate își întrebă a sa regină,
Despre cum va fi iar ziua,de sunt nori, de e senin,
Tot pamântul nostru este, totdeauna de flori plin.