pe strada în care
mi-am împotmolit traiul
poștașii trec
tot mai rar
au aripi la picioare și lasă veștile
sub formă de ecou
în pragul ușii
buzunarele babelor /alteori
sapă firide în persoane dragi
ani de-a rândul nu
le înțelegem rostul

niciodată nu am avut
cutia mea poștală
unde ibovnicele să îmi pună
cioburi de sentimente
nopți înălbite cu ură urme
de cearșafuri șifonate și buze despicate
în tumultul ispitelor
ce se love(au)
când de o coapsă
când de alta
niciodată

n-am făcut plecăciune visului
să îmi cioplească
într-o bucată de pământ
cu un rest de coastă
vreo iubită