IMNUL GÃLÃGIEI
Gălăgia inundă, încăperea spațioasă
Și nimeni nu se poate concentra
Și ce din toate acestea o să iasă?
Când in sesiuni, examene vor da.

Mă intreb de acum, oare se merită?
Să facă gălăgia -subiectul neînțeles
Pe mine ,unul, ea mă irită,
Dar oare am, eu de ales?

Și brusc,ușa din spate se deschide
Și cineva își făcu a sa prezență
Iar gălăgia, în sine se închide,
Oare cine e acea excelență?

E doamna profesoare în ființă
Și vine să țină un nou curs
Dar noi nu avem acea dorință
Și totuși pe un scris lung ne-am pus

E gălăgie și din nou tacere
Și fiecare își mai notează ceva
E drept că trebuie putere
Și curaj pentru a învăța,

Ca să extragem esențialul ,
Din tot ce ni-se spune
Ca să imbogățim arsenalul
Cu informație ,,pe bune,,...

Finalul lecției oprește
Și scris și ,,vorbă,, și discurs.
Gălăgia iar pornește
Și mulți la pauză s-au dus.

Dar iar revin și iar pornește
O altă lecție ,,uitata,,
Și iar salută,iar grăieșt
Așa cum fosta și altădată...