Dorința de Marte sălbatic bătută de vânt

Îi brăzda fața de fată de ceară ce goală zăcea pe pământ.

Pierdută in gânduri nebun de violente cu sânge se spală de praf

Si-ncearcă să rupă din lume o parte s-acopere nudul rămas.

Străinul ce crud a răpus-o priveste cu ochi de cuțit

La trupul bolnav ce-i stă la picioare obscen umilit.

Copila infam de frumoasă iși strânge durerea-ntr-un pumn

Cu ultime puteri dintr-o fostă fecioară se târăște pe coate pe drum.

Zadarnic încearcă să scape,se zbate si ochii îi strigă-ndurare

Când picuri prea rosii îi curg peste pântec și pieptul puternic tresare.

Cumplit carnaval mi se-arată cu scene din teatrul roman:

Un drum,un copil și un demon cu o mască ce-l face uman.

Nu-i jertfă in lume să-i spele păcatul bărbatului cu chipul de plumb!

Nu-i apă in mare sa-i spele amarul femeii cu vârstă de prunc!